Spectacol mut

Stau în pat... şi ce fac? Mă uit pe geam, e spectacol. Fără invitaţii! Copacii dezbrăcaţi îşi fâlfâie mlădios crenguţele la o adiere şi vulgar când le ordonă regizorul ( vântul )... Lapoviţa îşi are rolul de confetti şi mai rămâne să aplaud şi să trag jaluzelele ( cortina ). Băi, dar ştiţi ce-mi pare rău? Că am termopane...şi că nu pot auzi vântul cum urlă.

Ziua mondială a ipocriziei

Bănuiţi când este ziua mondială a ipocriziei? Da, exact, 14 februarie!
Mii de cupluri care abia împlinesc o săptămână cu suspendare îşi dăruiesc kitchuri cu mesaje îmbibate-n miere şi ciocolată.
Declaraţii care mai de care..."Te iubesc precum soarele iubeşte planeta şi-o mângâie cu razele ei, iubita mea mirobolantă" sau mai simplu şi la obiect: "Te iubesc, fă nebuno!".
Mii de dudui stau cu frica-n sân că mai trece un an şi nu le cer armăsarii lor de neveste...
Dedicaţii la radiouri pirat în care Fane Shukaru' îi dedică Esmaraldei lui unicate: "Buzeleee taleeee două petaleeeeeeeeeeeeee...bla bla".
Papiţoi de pluş care stau spanzuraţi cu o inimioară-n braţe cu mesajul, evident, "Te iubesc!"; pernuţe în formă de inimioară la toate tarabele cu mesajul, evident, "Te iubesc!", căni la orice bazar cu...ghiciţi ce!...cu mesajul, evident, "Te iubesc!"...şi pentru cei care nu prea îi ţin buzunarele, un breloc cuuu mesajul...TE IUBESC!!!!!!!
Poate că mulţi vor zice că nu simt această zi cum "ar trebui" pentru că nu-s îndrăgostită... Da, nu sunt îndrăgostită, am trecut demult de faza asta, ci iubesc. Iubesc şi d-aia nu mai pot eu de "sărbătoarea asta"! Poate că spuneţi că apreciez Dragobetele...Nu, nici măcar... Pentru mine nu există o zi anume în care trebuie să-i spun lui că-l iubesc sau să-i demonstrez asta. Nici măcar nu-i spun asta zilnic, nici măcar nu-i arăt asta zilnic.
Ei bine, dragii mei, vă doresc o zi a ipocrizei minunată, plină de calorii şi dragoste!

Rambo 6

Astăzi citeam pe un main cum un prieten l-a atacat pe unul pe la spate, iar memoria involuntara asemenea scenariului cu madlena lui Proust m-a adus într-un spaţiu cald... Era vară, 2006...cred că prin luna lui gustar (mulţumesc Nucă, ştii tu de ce) şi eram cu veşnica mea companie, Jeleu (pe blog am mai menţionat de ea ca şoricioaica). Ne întorceam de...undeva, nu mai ţin minte detaliul asta şi de la Eroilor am luat maşina 268 să ajungem la mine acasă. Ne urcăm în maşină...şi mă pun pe-un scaun. Lângă mine vine o fătucă pe la vreo 26-27 de ani, tare indignată că: "ASTA ESTE LOCUL MEU!!!!!!!!!". Vă imaginaţi că reacţia mea a fost una pe măsură..."HAHAHA...nu-i cu rezervare aici". A rămas lângă noi această vietate a lumii, îşi luase moaca de crizată şi se împingea în săraca şoricioaică. Am ignorat-o tot timpul...până m-am ridicat de pe scaun şi s-a pus ea. M-a bufnit râsul că se aruncase pe scaun ca o babă d-aia de refuză lumea să-i dea locul. În momentul când s-au deschis uşile maşinii a coborât şi duduia...fix în părul meu. Da. La propriu. Vă imaginaţi ce s-a întâmplat? Cats fight! Să vă povestesc cum unghiile mele îi pătrundeau pielea feţei? Să vă povestesc cum picioarele mele loveau fiara din ea? Să vă povestesc cum podoaba mea capilară şi-a pierdut vreo 10.000 mii de fire? Rezultatul final: Ea - bluză ruptă, caşti rupte, sânge pe faţă, Eu - părul vraişte şi 2 zgârieturi pe mâna stângă. Vă întrebaţi cine a renunţat? Eu renunţasem din prima, aşteptam să termine..şi, da, a plecat singură, spunând: "Lasă că te prind eu!!! F***-ţi ...!!! Băga-mi-aş!!!! Curva dreacu!!!"...Şi a luat-o pe jos spre destinaţia iniţiala. Cred.
P.S. Nu reproduceţi acasă!